altoirea pomilor

Altoirea de sfarsit de vara, pas cu pas

1. Trebuie sa ne hotaram ce anume vrem sa altoim. Pomul care va fi altoit, trebuie udat din abundenta (timp de doua saptamani, tot a doua zi, va fi stropit aproximativ o ora). Aceasta udare este necesara pentru o buna circulatie a sevei, ceea ce ne va ajuta la desprinderea usoara a cojii de pe tulpina.

2. Alegerea acelui soi pe care dorim sa il folosim ca altoi.

3. Pregatirea crengii care va fi altoita. Aceasta poate fi cumparata sau ceruta de la cunostinte. Daca o procuram de la cunostinte, sa fim atenti ca pomul de la care provine sa fie puternic, viabil, sa nu aibe urme de imbolnaviri pentru a nu infecta pomii nostri.

Sa alegem ramura corespunzatoare. In fiecare gradina apelam la uneltele folosite acolo. Pentru altoire folosim foarfecele proprietarului pentru a preveni infectarea cu virusi. Sa alegem intotdeauna ramuri tinere! Nu sunt indicate nici ramurile prea puternice dar nici cele slabe.


4. De pe ramura taiata, indepartam mladitele din varf si frunzele. Lasam aproximativ 1 cm din codita frunzei (aceasta, mai tarziu, isi va avea rolul ei). Aceasta va putea fi pastrata, impachetata in hartie de ziar umezita si pusa in punga, in frigider, timp de doua saptamani.

5. Poate incepe altoirea. Nu avem nevoie de prea multe unelte, un cutit special pentru altoire sau un bisturiu fac fata cu succes acestei operatiuni, niste rafie sau orice sfoara din nilon sau, in ultima instanta, din hartie. Este indicat sa se foloseasca bisturiul deoarece, la fiecare soi sau la fiecare pom se poate inlocui lama. Acest lucru este important pentru a evita infectarea pomilor intre ei. Ca moment al zilei, cel mai bine este sa ne apucam de treaba dimineata devreme sau in orele tarzii ale serii pentru a evita razele fierbiniti ale soarelui. Inainte de a incepe, este ca lama de bisturiu si mainile sa fie spalate foarte bine.
Vom face, pe creanga pomului sau pe tulpina, cu o miscare hotarata, o taietura in coaja pomului in forma de unghi. Nu este bine sa se repete de mai multe ori taietura deoarece acest lucru ii dauneaza pomului deoarece cu cat suprafata crestata este mai mare cu atat se distrug mai multe vase de circulatie a sevei. Este extrem de important ca, orice interventie, sa se faca dintr-o singura miscare.
Urmatoarea taietura - care va fi perpendiculara pe cea anterioara, de aproximativ 1,5 cm latime - va forma un T pe creanga, T pe care cu ajutorul bisturiului, il vom deschide cu multa finete pentru a nu rani pomul.

6. Creanga de altoit, intoarsa in jos, cu aproximativ un centimetru sub ochi, o incizam astfel ca nu doar ochiul ci si o bucatica din creanga sa fie taiata. Taietura o ducem pana la circa 1 cm deasupra ochiului. Apoi, intoarcem creanga si pe locul dorit taiem in unghi drept fata de ochi. Este indicata o astfel de taiere pentru ca ochiul sa nu alunece atunci cand efectuam legarea de ramura ce urmeaza sa suporte altoirea. Sa nu atingem, niciodata, locurile care au fost supuse taierii (nici altoiul, nici acel T de pe suportul altoiului).
Acum urmeaza ca frunzulita a carei codita nu a fost taiata in intregime sa-si intre in atributii: de ea vom prinde ochiul si, apoi in T-ul taiat inainte, de sus in jos vom aluneca usor pana ce va intra in intregime in aceasta taietura.

Daca intra mai greu, putem sa ne ajutam de bisturiu, pe care, foarte fin cu cealalta mana, il impingem spre interior. In ultima jumatate de centimetru, deja ochiul isi va face singur loc astfel, incat la legare sa nu alunece afara sau sa se miste.

7. Urmatorul pas consta in fixarea ochiului prin legare. Daca incercam sa altoim mai multe soiuri pe acelasi pom este bine ca, fiecare legatura sa fie facuta cu alta culoare de sfoara pentru a recunoaste si diferentia soiurile intre ele. Sfoara o legam sub altoi apoi, tragand incet mergem pana spre varful sau si o rasucim in forma de X pentru a nu da posibilitatea ochiului sa alunece in afara. Este recomandat ca, prin legare sa se ajunga la starea initiala, scoarta sa fie cat mai bine inchisa, fiind atenti ca sfoara sa nu alunece in taietura, iar muchiile T-ului sa se aseze bine la locul lor.
De aici, coboram din nou sub ochi si incepem inchiderea finala. Strangem ceva mai tare si rasucim bine sfoara pana ce reusim sa acoperim foarte bine rana facuta pomului prin taiere. Sub si deasupra ochiului lasam un mic spatiu liber. Legarea o facem in asa fel incat, la coborare sa ajungem in punctul din care am pornit si sa legam acolo cele doua capete de sfoara. Ceea ce ramane in plus, se va taia si se va indeparta. Astfel se termina operatiunea de altoire.

Peste doua saptamani putem observa masura in care munca noastra a dat rezultate. Este bine daca, frunza ramasa cade singura sau daca prin miscare usoara, se desprinde de pe ochi. Mai verificam, din cand in cand si daca ni se pare ca legatura este prea stransa, se poate taia usor in partea de sus si de jos avand grija sa nu afectam altoiul.

Materialele folosite la legare le indepartam doar primavara dupa ce atat pomul cat si altoiul, au inmugurit si dupa ce primele frunze si-au facut aparitia. De asemenea, se recomanda ca port-altoiul sa fie in asa fel taiat incat altoiul sa se afle la capatul crengii. De aici incolo, ne vom purta cu el intocmai ca si cu un pom obisnuit. Toamna se recomanda, in schimb (primavara se interzice cu desavarsire) pulverizarea cu substante chimice, mai ales in primul an, fiind o perioada critica.

Avantajele altoitului consta si in faptul ca, din niste pomi fara forma se pot face pomi frumosi. De pilda, daca pomul este inclinat intr-o parte, port-altoiul va fi pe partea opusa, prin crengile altoite suplinindu-se lipsa celor originale, deci practic putem obtine prin altoire orice forme de pomi dorim. 
Combinarea soiurilor de pomi fructiferi este nelimitata, si practic este la indemana oricui. S-a reusit, de pilda, combinarea marului cu parul, a visinilor cu ciresii si invers, pruni cu caisi si invers, pruni cu piersici si invers, pruni cu migdali, migdali cu piersici.
Prin altoire se pot "vraji" pomi fructiferi in combinatii nebanuite. Acesti pomi fructiferi sunt recomandati in gradinile in care locul este limitat.

Daca alegem pomi ale caror fructe se coc in aceeasi perioada, este mai usoara tratarea lor prin pulverizare simultana. Se creeaza astfel o imagine frumoasa in perioada in care fructele se coc iar pentru ca recoltarea se face in acelasi timp in 2-3 saptamani se termina toata munca.

Daca alegem soiuri care se coc unul dupa celalalt, timp de aproximativ trei luni avem fructe noi si proaspete (chiar daca, din fiecare soi, sunt mai putine). In schimb, nu ies prea tare in evidenta, deoarece, doar o mica parte, si treptat infloreste si se coace.