Plantarea pomilor fructiferi

Este lucrarea de bază de care depinde prinderea si dezvoltarea pomilor în viitor si cuprinde cîteva faze principale.

Stabilirea epocii de plantare — trebuie făcută cu multă atentie, in zonele cu toamne lungi si cu ierni nu prea aspre, cele mai bune rezultate le dă plantarea de toamnă. Ea poate începe imediat după căderea frunzelor si se poate continua pînă la venirea înghetului. Este -mai bine să plantăm pomii toamna deoarece rădăcinile lor pană primăvara, realizează cm contact strans cu pămantal, tăieturile lor se calusează, iar uneori emit rădăcini noi.

In gropi se acumulează o cantitate mare de apă care se pastreaza si în perioadele mai secetoase din timpul primăverii. Pomii pornesc in vegetatie mai devreme cu 15—20 zile decat cei plantati primăvara.

In cazul cand din anumite motive nu s-a putut face plantatul de toamna, rezultate bune dă si plantatul făcut primăvara de timpuriu, cu conditia ca pregătirea terenului si gropile să fie făcute toamna.

Practica a mai dovedit că se pot planta pomii si în cursul iernii cand temperatura este de 7—9°C, cu mai bune rezultate decat primăvara.Cu cateva zile înainte de plantare, gropile sau santurile se umplu cu pămînt lăsandu-se goale numai 20—25 cm, ast¬fel ca pînă la plantare pămîntul să aibă timp suficient să se aseze. Umplerea gropilor se face numai cu pămant fertil, la care se adaugă si ingrăsăminte minerale formate din 150— 200 gr. superfosfat si 40—60 gr. sare potasică.

Umplerea partială cu pămant :

Pe pămantul scos din groapă se împrăstie îngrăsămintele apoi cu sapa se taie pămîntul în fîsii verticale si se trage în groapă, astfel ca solul să se amestece bine cu ingrăsămintele.Pentru a obtine un sol cu fertilitate uniformă in toată groapa, se trage concomitent atat din pămantul scos din partea superioară a gropii cat si din cel scos din partea inferioară pentru a se amesteca. In timpul umplerii, pămantul se calcă de 2 - 3 ori.

Dacă pămantul scos din fundul gropii este pietros - sărac acesta nu se folosesste la umplere si pentru inlocuirea lui se va aduce pămînt bun „de imprumut" din apropierea gropii.

Pregătirea pomilor pentru plantare — Pomii scosi de la stratificare, si adusi la locul de plantare, sau adusi direct de la pepinieră, se supun unui control riguros, urmărindu-se ca fiecare pom să aibă rădăcina sănătoasă să nu fie rănită, ruptă sau despicată. Tulpina de asemenea să fie sănătoasă si fără răni. Pomii care n-au fost fasonati, la rădăcină cu o-cazia stratificării se fasonează la plantare.

Operatiunea constă în scurtarea rădăcinilor principale la 15—20 cm iar a celor secundare la 2 - 3 cm. Tot cu această ocazie se îndepărtează, rădăcinile rupte. Tăierea se face cu o foarfecă bine ascutită, perpendicular pe axul rădăcinii.

Mocirlirea asigură un contact strans cu pămantul si stimulează calusarea si formarea de rădăcini noi. După mocirlire pomii se repartizează la gropi în momentul plantării.

Tehnica plantării - Pomii trebuiesc plantati la adancimea la care au crescut în pepinieră. Dacă se plantează mai la suprafată, vor suferi din cauza uscăciunii, "iar dacă se plantează prea adine, pornesc greu în vegetatie si cresc slab.

Plantatul se face de către o echipă formată din 2 persoane care trebuie să aibă cu ei rigla de suprapichetaj descrisă la pregatirea terenului, sapă, lopată.

O persoana fixează rigla peste groapă intre cei doi tărusi fixati cu ocazia suprapichetajului, pentru a stabili locu] pomului si adancimea în groapă. Apoi se introduce pomul în groapă exact la crestătura din centrul riglei si cu coletul la nivelul ei.

Atunci cînd este prea putin pămant in groapă, se mai introduce pămant pe care să se aseze rădăcinile pomului cat mai bine. Dacă este pămant prea mult în groapă si rădăcinile pomului nu încap, se mai scoate din el pînă ce rădăcinile se asează bine.

După ce s-a aranjat pomul în groapă, în timp ce o persoana il tine fixat în pozitie verticală, altul trage pămînt mărunt si reavăn peste rădăcini. Pentru a asigura pătrunderea cît mai bună a pămîntului printre rădăcini, persoana care tine pomul il scutură vertical prin miscări-scurte, dar bruste, apoi introduce pămantul cu mana, printre rădăcini si il indeasă bine. După ce rădăcinile au fost acoperite cu un strat de pămant de 5—10 cm grosime, se face primul călcat, începand de la marginea gropii spre pom. Persoana care calcă trbuie să aibă incăltămintea cu talpă moale ca să nu rănească, rădăcinile.

După primul călcat se adaugă in groapă incă un strat de gunoi putrezit în cantitate 8—10 kg, dacă s-a făcut ferlilizarea cu ocazia desfundatului, iar dacă nu s-a făcut, atunci se dă 10—15 kg gunoi la pom. După aceasta se umple groapa cu pămant pană la suprafaţă si se face al doilea călcat. Se completează apoi toată groapa făcîndu-se un mic musuroi la baza pomului, in cazul cand pămmtul este umed si nu este nevoie de udat.

La plantările de toamnă, de obicei, daca timpul este secetos, înainte de a se face musuroiul se face o copcă in jurul pomului în care se toarnă 1 - 2 găleţi de apă. Desigur, udarea se face si la plantările de primăvară în caz de secetă.

După infiltrarea apei în pămaut se face musuroiul in jurul pomului cu înălţimea de 15-20 cm si a cărei lărgime sa depăsească marginile gropii, pentru a proteja rădăcinile pomului de ger sau uscăciune.

Cand plantarea pomilor se face in sanţuri, de obicei se procedează la fel cu deosebirea că nu se mai suprapichetează, folosindu-se o sarmă marcată, după care se inseamnă locul de plantare cu cite un ţărus. Procedandu-se in felul acesta, prinderea pomilor este asigurată, la fel si comportarea lui ulterioară.

Neprinderea pomilor — se datoreste defecţiunilor de plantare, dintre acestea amintim următoarele :

• asezarea pomului cu coletul mai sus sau mai jos de suprafaţa solului.

• pămmtul nu s-a călcat bine în jurul rădăcinilor, creindu-se goluri de aer la nivelul lor, favorizandu-se dezvoltarea mucegaiului si uscarea rădăcinilor.

• lipsa de apă din sol, după plantare, provocată de secetă sau de lipsa udării.

• exces de umezeală si răceală în sol, impiedică calusarea si rădăcinile nu se formează.

• ingrăsămintele azotoase date cu ocazia plantării, dacă vin in contact cu rădăcinile provoacă vătămări ale lor. De aceea la plantare nu se foloseste acest ingrăsămant.